Ce și cum le vorbim celor mici despre cutremure? Sfaturi de la Psiholog Diana Ceolpan

Cu toții simțim frică atunci când ne gândim la cutremure, iar în ultima perioadă, din păcate, acestea au fost tot mai des întâlnite. Copiii, categoria cea mai vulnerabilă dintre noi, nu știu cu exactitate cum să perceapă informațiile pe care le aud în jurul lor, cu atât mai mult să reușească să își gestioneze temerile.

Pentru a purta o discuție cât mai sinceră și utilă cu cei mici, am apelat la Psiholog Diana Ceoplan, care ne va învăța ce și cum să le spunem copiilor despre cutremure.

GARBO.ro: Bună, Diana! Mulțumesc că ești din nou aici pentru a oferi informații prețioase! Din păcate, în ultima perioadă, am tot auzit despre cutremure.

Panica și anxietatea pe care le simțim gândindu-ne la o adevărată catastrofă ne poate afecta viața de zi cu zi. Noi, ca adulți, trebuie să știm cum să gestionăm toate aceste frici și să ne luăm măsurile necesare, în cazul unui cutremur, măsuri despre care se tot vorbește pe toate canalele media.

Ce facem, în schimb, cu cei mici? Le putem vorbi copiilor înainte despre cutremur sau mai mult îi speriem? Care este atitudinea cea mai potrivită pe care adulții o pot avea?

Psiholog Diana Ceolpan: Chiar dacă este un eveniment traumatic ce se întâmplă acum în Turcia și Siria, putem să transpunem în plan pozitiv această nenorocire, calea cea mai potrivită fiind aceea de a discuta cu cei mici despre ce înseamnă un cutremur. Ei aud ba la radio, ba la știri, ori de la colegii lor și nu putem să îi ferim, așadar, util pentru ei și noi, totodată, este să îi ajutăm să înțeleagă ce înseamnă un cutremur.

GARBO.ro: Ce trebuie să știe mai exact copiii, în funcție de vârsta pe care o au?

Psiholog Diana Ceolpan: Le putem spune exact ce reprezintă, ce se întâmplă la nivelul plăcilor tectonice, chiar să ne ajutăm de diverse materiale pentru a exemplifica cele relatate. Să le comunicam faptul că zilnic există mici mișcări ale plăcilor, pe care nu le sesizăm, și totuși ele există și sunt normale. Să le spunem și că pot exista replici, ori că uneori pot avea și o magnitudine reprezentativă.

GARBO.ro: Este important să vorbim și despre trăirile pe care le putem simți atunci când este un cutremur? (frică, nesiguranță etc)

Psiholog Diana Ceolpan: Putem să le dăm acces la emoțiile noastre, să le transmitem că și nouă, adulților, ne este teamă, pentru că nu știm când poate să apară un nou cutremur (normalizarea sentimentului de frică în fața unui pericol). De asemenea,le putem spune că locuim în blocuri cu o rezistență mare.

GARBO.ro: Dacă un cutremur se produce atunci când părintele nu se află lângă copilul său ce este de făcut? Pentru că, în special în aceste momente, panica este dusă la extrem.

Psiholog Diana Ceolpan: Este util să îi informam ce sa facă în cazul unui astfel de eveniment, un mic instructaj este întotdeauna util. Acesta îi ajută să fie pregătiți și să nu fie luați prin surprindere. Asfel că, în acel moment de panică, corpul va intra în starea de luptă pentru supraviețuire și o să acceseze informațiile despre felul în care trebuie să procedeze.

De asemenea, să îl învățăm pe copil cum să se linistească prin exerciții de respirație,dar și cum să atragă atenția asupra lui, dacă este prins undeva și nu poate ieși.

GARBO.ro: Cum ne liniștim după un astfel de eveniment? Pentru că este posibil ca cei mici să dezvolte temeri adânci, despre care, inițial, să nu ne putem da seama.

Psiholog Diana Ceolpan: Este necesar să le spunem copiilor că este firesc să simțim frica în acel moment, fiindcă este ceva ce nu putem controla și ne poate lua prin surprindere. Mai mult, anormal ar fi să nu simțim nimic.

De luat în calcul de către adulți este o discuție legată de fenomenul în sine. Trăirea emoțională în timpul și după producerea evenimentului reprezintă o pregătire psihologica a copilului pentru a face față unui eveniment traumatic. Cei mici se dau de gol în legătură cu ceea ce simt după un eveniment traumatic, astfel că apar modificări ale somnului, vorbesc/ folosesc joaca simbolică doar despre cutremur, li se schimbă comportamentul.

Gestionarea neliniștilor după un astfel de episod se va face cu multă dragoste și blândețe, prin normalizarea stărilor pe care le simte: "Chiar dacă sunt un adult, și eu simt frică. Te înțeleg prin ce treci, însă te-ai descurcat de minune!". În cele din urmă, le validăm eforturilor celor mici.

Maria Crisan

Ultima actualizare: 17 Februarie 2023 @ 12:02

Mai multe despre Maria