Sindromul Genovese: Fata cea urata a umanitatii

Sindromul Genovese (sindromul responsabilitatii difuze)- controversatul fenomen al psihologiei sociale

1964. New York. Kitty Genovese se indrepta spre casa. O femeie tanara este atacata pe strada de un necunoscut si injunghiata de mai multe ori. In jurul ei, undeva pe aceeasi strada, nu mai putin de 38 de persoane vad cu proprii ochii teribila intamplare. Atacul dureaza peste 40 de minute… suficient de mult timp incat cineva sa formeze numarului politiei sau sa intervina cumva asupra agresorului, nu? Nu. Niciunul din cei 38 de martori nu a sunat la politie. Niciunul nu a incercat sa-l sperie pe agresor sau sa-l impiedice in a comite fapta. Daca cineva ar fi reactionat cumva, poate femeia ar fi putut fi salvata, nu? Da, cel mai probabil. Insa femeia a murit sub loviturile agresorului. Criminalul a marturisit la tribunal ca si-a finalizat fapta pentru ca “nimeni nu parea a-l impiedica in acest sens”…. Cum este posibil sa ramai indiferent in fata unei crime? Cum poate fi justificata lipsa de actiune a celor care au preferat “sa stea deoparte”? Frica, panica, iresponsabilitate sociala, apatie relationala? Ii face fapta lor rai, cruzi, inumani, participanti tacuti ai crimei? Sau a fost contextul de asa natura incat sa determine o lipsa de reactie absolute inumana? Si crezi ca tu ai fi reactionat altfel in locul lor? Ce ai fi facut?...

Imi vine in minte pilda bunului samaritean in care un calator este predat de talhari, dezbracat de haine, lovit si lasat mai mult mort decat in viata. Trec pe langa el doua persoane ce apartineau elitei religioase ale vremii respective. Niciunul dintre cei doi nu il ajuta. Poate va aduceti aminte de celebra poza a jurnalistului Kevin Carter ce a castigat premiul Pulitzer. Fotografia infatiseaza o fetita africana, atat de slaba incat i se putea vedea coastele, tarandu-se pe pamant pentru a se salva. In acest timp, in spatele ei un vultur asteapta ca prada lui- aceeasi fetita- sa moara. Fotograful a imortalizat momentul ce i-a adus ulterior celebritatea. Nu a ajutat-o insa in niciun fel pe fetita subnutrita.

Imi vine apoi in minte un incident recent petrecut la statia de metrou Victoriei. Nu este un moment pe care sa mi-l amintesc cu mandrie si acum imi dau seama ca am experimentat la randul meu “apatia spectatorului”. Era dimineata si urcam scarile rulante alaturi de alti oamen. Un batran cade pe spate. Nicio reactie din partea unuia dintre noi. O doamna aflata la capatul scarilor striga “ridicati-l odata”. Am reactionat si am iesit din inertia noastra. Mai multe maini s-au grabit sa il ajute sa il ridice, alti oameni si-au vazut linistiti de drumul lor…. Pentru lipsa mea de reactie si omenie, am avut mustrari toata ziua. Omul acela ar fi putut sa moara…

Garbo

Ultima actualizare: 18 August 2020 @ 04:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo