Ne-ai deschis larg inimile, pui mic de om, si ne-ai invatat sa iubim...

de Alexandra Serban

Astazi vreau sa iti scriu emotii in cuvinte si sa iti agat boabe de roua pe gene care sa te faca sa razi si sa stralucesti, daca s-ar putea o viata intreaga si jumatate din geana eternitatii.

Pentru ca esti mic si ai sa cresti mare, pentru ca esti pur si transparent si ai sa devii mai apoi adapostit in spatele miilor de geamuri ce cu timpul vor deveni neclare, aburite de vremi si locuri noi; Asa ca azi vreau sa serbam aceasta zi in care puritatea iti scanteiaza si manutele iti deseneaza in aer cercuri pline de magie si energie, in care ganguritul tau ne face pe mine si pe tati tau sa radem si sa ne strambam ca nu cumva sa izbucnesti intr-un plans si noi sa nu intelegem ce iti lipseste, sa ne agitam si tot sa nu stim cum sa procedam.

AZI deschidem ferestrele larg si lasam lumina primaverii sa se strecoare printre perdelele colorate si transparente, te strangem in brate si iti aratam lumea asa cum poate fi ea vazuta prin protectia si iubirea ce se simt in acest camin, de la balconul etajului 3, de unde se vede muntele in zare si cerul albastru asa cum sunt ochisorii tai mici si veseli.

Bucuriile mari sunt cele atat de mici si marunte, atat de obisnuite si normale. Care nu cer mult, insa aduc atat de mult. Asa cum frumusetile adevarate sunt cele ascunse in interior si se deschid in caldura soarelui, a iubirii, a adevarului si a binelui.

Azi, copil divin, mami si tati sunt aici, cu tine, pentru tine si aici vom fi mereu cand vei avea nevoie de noi. Azi multumim vietii pentru darul de a ne fi adus pe toti trei impreuna si pentru ca ne-a ajutat sa intelegem ce inseamna iubirea autentica, bucuria simpla si fericirea ce dureaza.

Fetele sunt pline de lumina cand daruiesti si caminul e cascada vietii din care sa ne adapam. Ne-ai deschis larg inimile, pui mic de om, si ne-ai invatat sa traim din nou, altfel, pe moment, intreg, pana la capat. Iubirea se traieste in mii si mii de fatete sclipicioase si multicolore, pe rand sau toate deodata revarsandu-se peste noi.

Cum poti sa atingi nemarginirea cand ea iti intra in viata, cand iti adapa sufletul si iti inconjoara trupul in stari de siguranta? Ce devine din palpabil motor transparent care te tine in viata si iti da energia de care ai nevoie? Mai e nevoie oare de aceste intrebari?...

Pumnul tau mic strange un singur deget al unui om mare, cu atata forta. Glasul tau mic are puterea sa mobilizeze intreaga casa si oamenii ei. Cand razi se lumineaza o casa, cand plangi se mobilizeaza toate fortele majore existente in noi. Timpul se opreste si ne iubeste. Canta mierlele in aceasta primavara si aerul rece al muntilor iti binecuvanteaza vartejul de pe frunte si pielea alba si fina. Eram adulti cu vise la purtator cand eu si tatal tau ne-am intalnit si ne-am indragostit, credeam ca viata si maturitatea incep cu noi si intalnirea noastra, insa ne-ai aratat ca maturitatea de a deveni om apare odata cu tine.

Intelepciune si daruire, bucurie si fericire, TOTUL in 3 kg 900 si 56 de cm. Si uite asa ajungi sa intelegi de ce iubirea sta in matematica si cifre si cat de ordonata poate fi iubirea, galagioasa, senina si coplesitoare.

Nu a fost nevoie sa te cautam caci ai venit. Perfect. Pentru noi. Pentru aceasta viata, pentru acest acum. Bun venit in aceasta lume!

* Un articol de ALEXANDRA SERBAN

Foto: Pixabay

---

---