Filosofia sexului

Brutalitate consumata in termeni: filosofie (cu „s“) si sex. O pledoarie pentru optica navalnica a contemporaneitatii? Nu, o introspectie acida in paharul cu absint al sensibilitatii ranite de marea ipocrizie a formulelor existentiale prefabricate. Cine afirma ca, pentru a-i intelege pe orbi, trebuie sa te legi la ochi? Autorul face asta. Prin legatura inflorata care ii acopera privirea, se distinge o pata de culoare: Maria, femeie-prototip (dar nicidecum o Eva dedata la cutreierarea livezilor de meri), ii apare ca un portret desenat din amintire. Claritatea poate fi ajustata, nu si termenul de valabilitate sau instructiunile de folosire. Sentimentele nu se comercializeaza la gura metroului si nici nu sunt dovezi de admiratie neconditionata.
Dar cine spune ca nu putem patrunde, macar in spirit, in tesatura literara a imaginii... Inchidere de diafragma (hei, e vorba de un procedeu cinematografic, ca sa fie clar!) si, odata nodul desfacut, Maria si iubitul ei stau pentru o clipa, in imponderabilitate, fata in fata, cu ochii tinta pe generic. Nimeni nu le-a spus pana acum ca, intr-un poem cu virtuti vizuale, autorul si textul nu se contopesc intr-un tot, ci se despart ca un tot. Filosofia si sexul nu mai produc ambiguitate ca termeni, in schimb ajuta la vindecarea retinei, iar orbirea de o clipa devine amintire.
Prin urmare, sexul filosofiei nu mai are de-a face doar cu feminitatea, ci el se transforma, printr-un suav proces de inflorescenta a tipologiilor, intr-o filosofie a sexului - virtualitatea imaginii capata brusc identitatea textului si nimic din ceea ce e omenesc nu ne mai este strain.

Filosofia sexului
Autor: Radu F. Constantinescu
Editura: Curtea Veche

---

---