Pana cand avansurile sefului... ne vor strica prietenia

Cata prietenie este permisa intr-o relatie de prietenie cu un barbat? Ce sa faci cand realizezi ca limitele au devenit mult prea subtiri si fragile ca sa nu poata fi incalcate? Sa ridici din umeri nepasator? Sa incerci sa crezi naiv ca mai poate fi ceea ce obisnuia sa fie? Sa dai dovada de suficienta maturitate si detasare si sa te porti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? Ce sa faci cand tocmai ai realizat ca s-a calcat cu stangul pe drumul prietenie dintre un barbat si o femeie? Ca te afli pe drumul prieteniei pierdute cu seful?

In copilarie am fost invatata sa cred in drepturile prieteniei, iar de-a lungul vietii am invatat sa cred si in drepturile prieteniei dintre un barbat si o femeie. Deloc greu, avand in vedere faptul ca de mica ma imprieteneam mai repede cu baietii decat cu fetele. Imi placea compania lor, ma simteam in largul meu cu prietenii mei baieti, ii intreceam la mai toate dracoveniile pe care le faceau si ma integram de minune in universul lor baietesc.

“Prietena” mea cea mai buna era de fapt “prietenul” meu cel mai bun. Tatal meu imi spunea “fata mea baietoasa”. In adolescenta, lucrurile nu s-au schimbat cu mult. Eram nelipsita din gasca mea de prieteni baieti. Impreuna la bine si la rau. Am imprumutat anumite trasaturi ale caracterului lor deschis si sincer. Dupa ce am trecut de varsta adolescentei, s-a schimbat ceva. Am incercat sa fiu mai buna decat prietenii mei barbati. Am fost tot timpul in competie cu ei, incercand sa ma impun intelectul si profesional in fata lor.

Acelasi lucru mi s-a intamplat si in jobul meu. Am construit relatii minunate la locul de munca cu niste oameni la fel de minunati (majoritatea barbati pentru ca lucrez intr-un domeniu in care sunt inconjurata mai mult de barbati), m-am implicat trup si suflet in proiecte grele, nu am spus niciodata “nu” orelor de peste program. In urma teambuildingurilor am devenit mai mult decat colegi, am devenit prieteni. M-am straduit sa fiu mai buna decat ei.

Prietenul meu cel mai bun a devenit seful meu. Aceeasi pasiune pentru munca, aproape aceeasi varsta. acelasi avant, aceeasi foame neastamparata de munca, devotament pentru ceea ce faceam, opinii similare si o sumedenie de lucruri care unesc doi oameni prin ceea ce se numeste prietenie. O relatie deschisa de prietenie si o relatie bazata pe profesionalism... pana cand intr-o zi seful meu, prietenul si colegul meu, mi-a marturisit ca isi doreste sa fim impreuna. Nu prieteni, nici colegi. Am putea sa incercam ca si iubiti, a fost de parere...

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo