Teama de a nu repeta greselile parintilor

Sunt o fiinta egoista, recunosc. Intotdeauna m-a preocupat prea mult propria persoana. Mai mult chiar decat am vrut sa-mi marturisesc mie insami... Si intotdeauna au avut altii grija sa-mi aminteasca acest lucru, aruncandu-mi-l in fata. Intotdeauna m-am iubit prea mult pe mine insami. Niciodata nu am gasit suficient timp sa ma mai gandesc si la altii. Si cu toate aceastea, abia acum realizez ca sunt doi oameni pe lume pe care ii iubesc neconditionat si care m-au iubit chiar si cand eu i-am facut sa sufere: parintii mei. Ei sunt singuri oameni de pe planeta pentru care as fi dispusa sa fac orice. Nu mi se pare exagerat sa afirm ca mi-as da si viata pentru ei pentru ca stiu ca si ei ar face acelasi lucru pentru mine. Poate ca eu as avea dubiile mele, dar ei niciodata... Si cu toate acestea... nu exista oameni pe lume pe care sa-i fi ranit mai mult cu fiecare nou prilej aparut in cale.

Am ramas perplexa cand am auzit deunazi replica raspicata a unei prietene. “Eu nu vreau sa fac ceea ce a facut mama”. In cateva secunde cuvintele ei m-au facut sa ma intorc in trecut cu ani lumina. Am simtit un cutit rasucit adanc intr-o rana care nici macar nu a avut timp sa se inchida. M-a marcat dintotdeauna relatia dintre parintii mei si felul in care a evoluat aceasta de-a lungul anilor. Sau mai bine zis, felul in care nu a evoluat...

M-a afectat dintotdeauna faptul ca parintii mei nu se iubesc si ca am simtit acest lucru din plin. M-a durut si atunci cand am fost copil si habar nu aveam ce este iubirea, si in adolescenta cand incepeam sa intrevad ce poate sa insemne aceasta. M-a deranjat chiar si atunci cand am ajuns un adult independent si am avut la randul meu copii. M-a durut faptul ca fiind copil constientizam acest lucru si vedeam lucruri care scapau oamenilor mari. Ma doare faptul ca abia acum cand sunt si eu mare, inteleg si eu ceea ce simtea atunci mama mea. Si imi este teama mai mult ca niciodata ca nu cumva si copilul meu sa imi reproseze ceea ce ii reprosam eu mamei. Imi este frica ca nu cumva si copilul meu sa ma judece... cu mult sange rece, asa cum am facut-o si eu la randul meu cu mama mea.

Intotdeauna am sustinut clar si tare ca eu nu o sa repet greselile parintilor mei. Si cu toate ca am simtit din plin dragostea amandurora parinti pentru mine, nu le-am putut ierta niciodata ca nu se iubesc cu adevarat. Nu le-am iertat niciodata faptul ca eu am fost motivul principal pentru care au ales sa-si imparta viata. Le-am reprosat acest lucru cu toata puterea de care am fost capabila fie prin taceri prelungite, fie prin aruncarea in obraz de vorbe grele, fie prin incercari asidue de a incerca sa le schimb opiniile. Mi-am jurat sa ma casatoresc doar din dragoste si sa-mi permit luxul de a fi egoista.

---

---