Povestea printesei careia ar fi putut sa-i creasca o coada

De cate ori nu ne-am facut griji in mod exagerat in privinta unui lucru absolut insignificant? De cate ori nu am amplificat in mintea noastra gravitatea unei probleme? De cate ori nu ne-am lasat acaparati de mila fata de noi insine si de problema noastra in loc sa ne concentram inspre rezolvarea ei? Va invitam sa cititi o frumoasa poveste budista scrisa de Ringu Tulku Rinpoche, un cunoscut maestru budist. Este o povestire despre obiceiul nostru de a ne lasa acaparati de problemele noastre si de a le percepe mai mari decat sunt in realitate.

Coada

"Era odata o printesa care avea o problema minora la unul dintre ochi despre care ea credea ca este grava. Fiind fiica regelui, era mai degraba rasfatata si plangacioasa. Plangea tot timpul… Cand doctorii au vrut sa-i aplice tratamentul, ea a refuzat categoric orice medicament, continuand insa sa atinga punctul dureros din ochi. In acest fel, problema s-a agravat din ce in ce mai rau pana cand in cele din urma regele a oferit o recompensa mare oricui ar fi putut sa ii vindece fiica. Dupa ceva timp, a sosit un barbat care sustinea ca este un faimos vindecator, insa de fapt nu era nici macar doctor.

Foto homepage: Joana Coccarelli - Flickr.com

Acesta a declarat sus si tare ca o s-o vindece in mod sigur pe printesa si a fost condus in camera ei. Dupa ce a consultat-o, el a exclamat: “Vai, imi pare rau!” “Ce este?”, a intrebat printesa. “Nu este nimic atat de rau cu ochiul tau, a raspuns vindecatorul, insa altceva ceste cu adevarat grav”. Printesa s-a alarmat si a intrebat: “Ce Dumnezeu este atat de grav?” El a ezitat si a spus: “Este cu adevarat grav. Nu ar trebui sa-ti spun despre asta.” Indiferent de cat de mult a insistat printesa, doctorul a refuzat sa ii spuna, scuzandu-se ca nu poate vorbi fara permisiunea regelui.

Cand a sosit regele, doctorul tot ezita daca sa ii spuna sau nu ceea ce a descoperit. In cele din urma, regele a poruncit: “Spune-ne ce este in neregula. Orice ar fi, trebuie sa ne spui!” Atunci doctorul a spus: “Ei bine, ochiul se va vindeca in cateva zile – asta nu este o problema. Adevarata problema este ca printesei ii va creste o coada lunga de cel putin 9 brate. S-ar putea chiar sa inceapa sa creasca foarte curand. Daca printesa este atenta si sesizeaza momentul cand apare coada, o poate opri sa creasca.” La auzul acestei vesti, toata lumea era profund ingrijorata. Iar printesa, ce a facut ea?... A stat in pat zi si noapte, atenta sa surprinda momentul in care ar putea aparea coada. De aceea, printesa s-a facut bine, iar ochiul ei s-a vindecat.

Asta arata cum reactionam de obicei. Ne concentram asupra micilor noastre probleme si le lasam sa devina centrul in jurul caruia se invarte orice altceva. Pana acum, am facut acest lucru in mod repetat, viata dupa viata. Ne gandim: “ceea ce imi place mie, ceea ce nu imi place mie, dorintele mele, interesele mele sunt intotdeauna pe primul plan”. Atata timp cat functionam pe acest principiu, vom ramane neschimbati. Condusi de impulsurile dorintei si ale respingerii, vom strabate drumurile samsarei (ciclu de reincarnari) fara sa gasim o cale de a iesi din ea. Atata timp cat ne hranim din aversiune si atasament, nu ne vom gasi linistea. Ar trebui sa apreciem si sa ne simtim binecuvantati pentru tot ceea ce avem. Cu totii ne confruntam din cand in cand cu probleme, mai mici sau mai mari… Aminteste-ti in acele clipe ca totul trece, ca nimic nu este permanent in viata, nici lucrurile bune, nici lucrurile rele..."

* Poveste aparuta in cartea "Daring Steps toward Fearlessness: The Three Vehicles of Buddhism" scrisa de Ringu Tulku Rinpoche, un cunoscut maestru budist.

Povestire via https://viewonbuddhism.org

Garbo

Ultima actualizare: 25 Noiembrie 2015 @ 05:11

• 
• 

Mai multe despre Garbo