Amintiri din copilărie: Sărbători fericite după despărțirea părinților. Sfaturi pentru gestionarea corectă a situațiilor tensionate de la Psiholog Cristina Danea

În agitația specifică pregătirilor de sărbători, părinții, dacă ar putea, s-ar transforma în super-eroi, gata oricând să le facă pe toate, începând de la curățenie, cumpărături care mai de care pentru toate rudele, până la cele mai gustoase meniuri de pus pe masă.

La sfârșitul zilei, adulții care sunt contra cronometru în această perioadă se simt epuizați, triști, chiar frustrați. În acest context, nu doar nevoile proprii sunt date la o parte, ci și nevoile copiilor, care ajung să fie extrem de revoltați că mama/tata preferă să facă curat-lună în casă în detrimentul unei ieșiri la locul de joacă sau al unei alte runde al jocului de societate care stă pe masă, încă de la vacanța trecută.

Și atunci când te gândești că nu se poate instala o atmosferă mult mai tensionată decât aceasta, pentru unele familii sărbătorile vin la pachet cu o altă provocare: unde și cum își petrece copilul sărbătorile, dacă părinții sunt despărțiți? Pe cât de nociv sună termenul de „împărțirea copilului”, pe atât de reală este și situația de față.

Cum facem ca cel mic să aibă parte de sărbători liniștite, în care să simtă afecțiunea ambilor săi părinți și cum putem împăca diferențele de opinie și de stil de viață din două cămine, ne vorbește Psiholog Cristina Danea.

Garbo: Bună, Cristina! În primul rând, spune-mi te rog, cum resimte un copil perioada sărbătorilor atunci când părinții sunt implicați în alte activități decât cele pe care le aștepta cel mic? Cum pot părinții să renunțe la nevoia de perfecțiune (în casă, în bucătărie, în familie, în fața rudelor) și să se aplece mai mult spre nevoile copilului? Este această gândire perfecționistă una nocivă?

Psiholog Cristina Danea: Bună, Maria! Aici probabil unii dintre noi suntem aruncați în amintirile propriilor copilării în care uneori nu găseam sensul obiceiurile mâncătoare de timp și energie pentru ceea ce ne așteptam să fie zile de armonie și bucurie în familie. Acest perfecționism în pregătiri, el de sine stătător nu este atât de nociv pe cât sunt lipsa de comunicare și de implicare între membrii familiei. Se face o diferență enormă pentru copil, dar și pentru părinți, atunci când există o pregătire a pregătirilor. Adică acel moment în care ne așezăm unii lângă ceilalți și povestim despre ce înseamnă pentru noi aceste sărbători, cum ne-ar plăcea să le petrecem și implicit ce ne dorim să facem pentru a ne putea bucura de ele așa cum ne dorim. Ascultăm dorințele tuturor și apoi putem face o lista a pregătirilor, din care fiecare membru al familiei își alege la ce și cum va participa. În felul acesta copilul nu mai este doar un spectator al unei agitații puse în scenă fără voia lui, așteptând să se termine mai repede pentru a fi bagat și el în seamă. Va deveni și el parte responsabilă, mândră și integrată a tradițiilor familiei, a bucuriilor și plăcerilor împărtășite.

Garbo: Ajungem și la scenariul doi, adică la situația pe care puțină lume și-o dorește și pe care și mai puțini adulți știu să o gestioneze corect. Dacă ambii părinți sunt implicați, iar copilul petrece timp egal atât cu mama, cât și cu tata, copilul își va dori, automat, să petreacă alături de ambii părinți zilele de sărbătoare. Cât de important este ca cel mic să își ia resursele de iubire, grijă, suport de la ambii părinți în perioada sărbătorilor? Cât de mult contează pentru un copil ca el să se simtă integrat în viața ambilor părinți?

Psiholog Cristina Danea: Este un scenariu mai sensibil, într-adevăr, dar totodată realitatea multor părinți. Pentru copil contează să se simtă important pentru fiecare dintre parinții săi, indiferent de prezența sau cadrul vieții acestora. În fiecare zi conteaza lucrul acesta. Însă în zilele de sărbătoare, pe care le caracterizăm noi ca perioade speciale, copilul cu atât mai mult va căuta să se reasigurare de valoarea locului pe care el îl ocupă pe listele de priorități ale părinților săi. Copilul își poate dori să aibă ambii părinți martori la experiențele și bucuriile sale. Aici intervine calitatea relației dintre părinți să faciliteze împărțirea timpului cu copilul.

Garbo: Ce se întâmplă atunci când stilul de viață al părintelui nerezident este diferit față de stilul de viața a celui rezident, iar petrecerea sărbătorilor într-un alt mod față de cum este obișnuit cel mic poate să îl deruteze, iar de aici să apară comportamente greu de gestionat precum furia, irascibilitatea, necooperarea?

Psiholog Cristina Danea: Acesta este un subiect care implică mai multe componente, precum calitatea relației dintre părinți, a comunicării dintre aceștia, programul și rutinele stabilite, nevoile și dorințele copilului etc, astfel încât nu vom putea să acoperim acum toate nuanțele contextului. Ceea ce trebuie subliniat numaidecât este faptul că sentimentul de siguranță al copilului ar trebui să fie prioritatea oricărui părinte. Acest sentiment pentru copilul mic este dat de stabilitate și predictibilitate (posibilitatea de preîntâmpinare a evenimentelor). Ambii părinți au datoria să cunoască și respecte cel puțin rutinele nevoilor de bază ale copilului, precum hrană, odihnă, conectare ș.a.m.d, dacă vor să se bucure de timp de calitate împreună cu cel mic. Alte diferențe ale stilului de viață, atât timp cât nu interferează cu integritatea copilului (psihologic, emoțional, fizic), pot fi introduse povestind acestuia despre ele sau conturând un cadru în care viitoarele experiențe să fie așezate.

Garbo: Ce îi spunem copilului mic (în special) care pleacă de acasă pentru a petrece sărbătorile cu părintele nerezident?

Psiholog Cristina Danea: Mă bucur pentru că există această întrebare, fiindcă părintele de acasă are un rol important în conturarea imaginii și rolului celuilalt părinte. Copilului, mai ales mic, îi putem povesti despre cum se va distra acolo unde va merge (pregătind într-o notă pozitivă acea predictibilitate despre care vorbeam mai sus), îl vom reasigura, pe lângă dragostea noastră, de dragostea celuilalt părinte, ajutându-l, practic, să iși dezvolte o narativă sănătoasă și plăcută despre relațiile de familie.

Garbo: Cum facem față provocărilor atunci când părintele nerezident nu respectă programul copilului, indiferent că vorbim despre ora de somn, alimentație, accesul la ecrane etc, iar cel mic trebuie să petreacă o perioadă mai îndelungată în căminul celuilalt părinte?

Psiholog Cristina Danea: Aici pare a fi vorba despre un conflict între părinți, care se răsfrânge asupra copilului, afectând rutinele nevoilor sale de bază. Aș încerca să aflu de ce preferă să facă astfel sau de ce îi este greu părintelui nerezident să respecte rutinele copilului. Dacă se evidențiază niște temeri, încercăm să găsim niște soluții pentru acestea, iar dacă sunt credințe diferite, încercăm o negociere a lor. Flexibilizarea limitelor și regulilor ce țin de sănătatea și siguranța copilului nu reprezintă o soluție pentru a compensa absența părintelui și nici o formă de câștigare a copilului într-o eventuală luptă de putere dintre părinți. Putem accepta că această flexibilitate poate fi prezentată ca ceva excepțional de sărbători, înțelegând astfel caracterul relaxat al perioadei.

Garbo: Cum ajunge să simtă copilul diferențele de opinie dintre părinți cu privire la îngrijirea și bunăstarea lui? Ce NU ar trebui să spună părinții niciodată de față cu cel mic? Pot aceste situații tensionate să îi provoace repulsie copilului în legătură cu tot ce înseamnă perioada sărbătorilor?

Psiholog Cristina Danea: Este normal să fim diferiți și să avem uneori opinii diferite, chiar și despre îngrijirea și bunăstarea copilului. Secretul colaborării în liniște și pace post-despărțire stă în punerea de acord asupra acestor diferențe și negocierea termenilor despre cum vom proceda în privința lor. Mergând pe această linie, copilul nu va percepe ca ceva greșit diferențele de opinii. Putem susține debate-uri pașnice, argumentându-ne credințele, însă nu ducem în fața copilului lupte de putere prin care să țintim lezarea imaginii celuilalt părinte. Cu siguranță astfel de momente vin la pachet cu o încărcătură emoțională negativă, însă asocierea ulterioară cu perioada sărbătorilor apare dacă aceste evenimente neplăcute se vor repeta sau dacă evenimentul singular este atât de intens emoțional încât copilul simte o amenințare profundă la nivelul integrității sale fizice, psihologice sau emoționale.

Garbo: Pentru a compensa timpul lipsă de lângă copil, părinții, în special cei nerezidenți, au tendința să le ofere cadouri peste măsură și să le facă celor mici toate poftele, neputând să se impună atunci când vine vorba de regulile pe care aceștia trebuie să le respecte. Când de dăunătoare este această atitudine pentru copil și ce impact are asupra relației pe care o are cel mic cu părintele său?

Psiholog Cristina Danea: Această compensare este realizată în funcție de limbajul de iubire al părintelui. Cei care aleg să compenseze astfel, se poate să aibă în fapt dificultăți în a-și valoriza și exprima iubirea prin conectarea emoțională sau fizică, neputându-se folosi pe sine ca resursă valoroasă de oferit: gesturi, joacă, timp de calitate petrecut împreună. Pentru copil este dăunător atât timp cât nu există conectare și timp petrecut activ împreună cu părintele, fiindca felul în care va învăța să ruleze emoțiile și așteptările în relație cu acest părinte, îi va servi drept cadru pe care este posibil să încerce să își încadreze anumite relații in viitor. O să reamintesc cât de importantă este însă narativa pe care parinții o oferă copilului în privința a ceea ce i se intamplă. Atât timp cât copilul este ajutat să înțeleagă ce înseamnă resursele de care beneficiază și i se cultivă practica recunoștinței atât față de ele, cât și față de resursele mai puțin palpabile, cum sunt cele emoționale poate primite din partea celorlalți membri ai familiei sale, daunele prevăzute în această situație pot fi privite mai relaxat.

Garbo: Copilăria însăși este o sărbătoare, însă părinții uită adesea să se bucure pur și simplu de fiecare zi alături de cel mic, să descopere lumea și să se aplece cu răbdare asupra nevoilor lui, iar acest lucru se întâmplă în special în timpul pregătirilor de sărbători. Cum este corect și sănătos pentru un copil să se simtă după perioada sărbătorilor, indiferent dacă acesta petrece timp cu ambii părinți, cu unul singur sau pe rând? Ce sentimente are nevoie copilul să îi fie întipărite în suflet, drept amintire din copilăria sa?

Psiholog Cristina Danea: Pentru că vorbim despre amprenta emoțională pusă de sărbători în cazul copiilor cu părinții separați, împărtășirea experiențelor frumoase cu ambii părinți, chiar dacă nu sunt amândoi fizic lânga el (tehnologia poate facilita enorm transmiterea reciprocă de feedback-uri), îi confirmă copilului sentimente de apartenență și de importanță personală.

Să nu uităm de sărbători în primul rând să le oferim copiilor o casă curățată de tensiuni, ostilități și atitudini rigide și să îi hrănim cu emoții frumoase. Copilul are nevoie doar să se simtă în siguranță, valorizat pentru ceea ce este și iubit.

Zilele acestea, urmărește ca al tău copil să râdă, în timp ce te vede pe tine liniștit și fericit!

Pentru mai multe sfaturi utile, Psiholog Cristina Danea poate fi găsită pe pagina sa de Facebook: https://bit.ly/3rG9MuO

Maria Crisan

Ultima actualizare: 22 Aprilie 2022 @ 02:04

Mai multe despre Maria