Pe mine batranetea m-a eliberat. Pentru mine, batranetea a fost un dar. Citeste confesiunea emotionanta a unei doamne in varsta!

"Pe mine batranetea m-a eliberat. Pentru mine, batranetea a fost un dar si o binecuvantare..." Aceasta confesiune minunata a unei batrane a devenit virala pe internet si a atins multe inimi. Nu se stie cine este autorul real al acestui text, insa unele surse sustin ca i-ar apartine unei doamne batrane pe nume Gabrielle care locuieste in Santa Fe, New Mexico.

Pe mine batranetea m-a eliberat. Pentru mine, batranetea a fost un dar... Confesiunea emotionanta a unei doamne in varsta!

Foto: Jacob Lund / Shutterstock.com

Zilele trecute, o persoana tanara m-a intrebat cum este sa fii batrana. M-a luat prin surprindere fiindca nu ma percep ca fiind batrana. Cand mi-a vazut reactia, s-a simtit imediat stanjenita, insa i-am explicat ca este o intrebare interesanta si ma voi gandi la ea si o sa ii raspund.

“Batranetea, am decis, este un dar. Probabil pentru prima oara in viata mea, astazi pot spune ca sunt persoana care mi-am dorit intotdeauna sa fiu.

Nu, nu este vorba despre corpul meu… nu despre ridurile, pungile de la ochii si pielea lasata de pe fund. Adesea ma ia prin surprindere batrana care traieste in oglinda mea (si care seamana cu mama!), insa nu sufar pentru mult timp din cauza acestor lucruri.

Nu mi-as da niciodata, pentru nimic in lume, prietenii minunati, viata mea minunata, familia mea iubitoare, ca sa am mai putin par alb sau un abdomen mai plat.

Pe masura ce am imbatranit, am devenit mai buna cu mine si mai putin critica cu propria persoana. Am devenit prietena mea. Nu ma mustruluiesc ca am mancat o prajitura in plus sau ca nu mi-am facut patul sau ca mi-am cumparat acea soparla prosteasca de ciment de care nu am avut nevoie, dar care ii confera un aer atat de avangardist gradinii mele. Am dreptul sa ma rasfat, sa fiu dezordonata, sa fiu extravaganta.

Am vazut prea multi prieteni dragi parasind aceasta lume prea curand; inainte de a intelege marea libertate care vine odata cu imbatranirea.

Cui ii pasa daca aleg sa citesc sau sa ma joc pe calculator pana la 4 dimineata si sa dorm pana dupa-amiaza? O sa dansez cu mine insami pe minunatele melodii ale anilor ’60 si ’70 si daca imi vine sa plang din cauza unei iubiri pierdute… o sa plang. O sa merg pe plaja intr-un costum de baie intins peste un corp umflat si o sa ma scufund cu abandon in valurile marii daca voi dori, in ciuda privirilor pline de mila a bogatasilor care au venit sa se distreze pe plaja. Si ei vor imbatrani.

Garbo

Ultima actualizare: 31 Mai 2016 @ 06:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo