Mesajul puternic al unui tatic: Parinti, este timpul sa incetam sa ii mai subminam pe profesori!

Blair King, tata, blogger (achemistinlangley.wordpress.com) si om de stiinta activ in problemele mediului, este autorul unui articol care a facut inconjurul internetului prin mesajul puternic pe care il transmite. Desi textul a fost publicat initial pe blogul sau chemistinlangley.wordpress.com, versiuni mai scurte ale acestuia au aparut si in publicatii mari precum Hufffington Post Canada, fiind preluat ulterior si pe alte site-uri si bloguri. Fiindca este un articol care se adreseaza tuturor parintilor si merita sa fie citit, am tradus la randul nostru o parte din el.

Blair King: Parinti, este timpul sa ne oprim din a-i submina pe profesorii copiilor nostri

via huffingtonpost.ca

Sunt tata a trei copii, un fiu (8 ani) si 2 fiice (de 7 si 4 ani). Sotia mea este profesoara si preda de peste 15 ani la o scoala gimnaziala. Am petrecut nenumarate ore ascultandu-i pe profesori spunandu-si povestile. Iar acest lucru m-a facut sa-mi dau seama de anumite lucruri pe care vreau sa le impartasesc cu alti parinti ca mine.

Facem un deserviciu imens copiilor nostri. Crestem o generatie de copii care sunt incapabili sa reuseasca in era moderna. Sunt invatati sa fie egocentrici si sa renunte, adeseori inainte de a fi incercat.

Prin acest articol vreau sa va povestesc anumite lectii pe care le-am invatat din interactiunea cu atat de multi profesori de-a lungul anilor.

Parinti, nu sunteti prietenii cei mai buni ai copiilor vostri, sunteti parintii lor

Rolul vostru este sa le insuflati copiilor comportamente bune, principii si sa consolidati regulile. Prea multi parinti pe care ii intalnesc cred ca trebuie mai intai sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor si abia apoi parinti. Este o greseala. Un prieten bun este o persoana care te sprijina la bine si la rau, insa nu te face responsabil pentru actiunile tale si nici nu disciplineaza. De aceea avem parinti.

Parinti, neputinta invatata este greseala voastra, nu a copiilor vostri

Daca exista o greseala mare pe care generatia noastra de parinti a insuflat-o in copiii nostri este cea a neputintei invatate, adica intelegerea faptului ca daca ei spun “nu stiu sa fac ceva”, parintii vor termina taskurile pentru ei. Procedand astfel, am crescut o generatie de copii care fie renunta dupa o singura incercare, fie nu incearca din start.

Esecul este o parte din procesul de crestere si copiii trebuie sa invete sa esueze, apoi sa se adune, sa se scuture si sa incerce iar. Trebuie sa isi idea seama cum sa urmeze instructiunile si trebuie sa isi dea seama de pasii pe care trebuie sa ii urmeze cand nu li se dau instructiuni, ci doar o sarcina pe care trebuie sa o termine.

Arata-le copiilor tai cum sa faca ceva (sau da-le instructiunile), apoi fa un pas in spate si lasa-i pe ei sa incerce. Sigur, o vor face mai putin eficient ca tine, insa este parte din procesul de crestere. Daca li se ofera sansa, vor face mai bine, insa daca nu li se da niciodata sansa, nu vor invata niciodata.

Nu exista nimic mai frustrant pentru un profesor decat un copil care nici macar nu incearca sa termine un task. Si cu toate acestea, profesorii vad acest lucru in fiecare zi deoarece prea multi “parinti elicopter” fac toate lucrurile grele in locul copiilor lor, lasandu-i incapabili, slab echipati si nedispusi sa incerce si sa inteleaga cum sa isi indeplineasca singuri sarcinile.

Parinti, trebuie sa pledati pentru copiii vostri, insa trebuie sa ii sprijiniti si pe profesorii copiilor vostri

Multi parinti au fost invatati ca este treaba lor sa pledeze pentru copiii lor. Este absolut adevarat. Insa adu-ti aminte, a pleda pentru copilul tau nu ar trebui sa te scuteasca de responsabilitatea de a-i sprijini pe profesorii copilului tau. A-i sprijini pe profesorii copilului tau inseamna a-i asculta si a accepta ce spun despre copilul tau deoarece, crezi sau nu, copilul tau se poate comporta diferit cand nu esti langa el decat atunci cand esti.

De asemenea, multi parinti par sa uite ca profesorii sunt specialisti. Doar fiindca toata lumea s-a dus la scoala nu inseamna ca toata lumea este experta in predare. Cand il contrazici sau chestionezi pe profesorul copilului tau in fata copilului, ii spui practic copilului tau ca autoritatea profesorului nu trebuie respectata.

Cand un profesor iti spune ceva, nu te intoarce catre copilul tau ca sa il intrebi daca ceea ce spune profesorul este adevarat. Poate tu crezi ca iti implici copilul in discutie, insa ceea ce faci de fapt este sa pui la indoiala credibilitatea profesorului in fata copilului. Gandeste din perspectiva profesorului. Practic ii spui ca nu crezi ceea ce tocmai ti-a spus pana cand copilul tau nu iti confirma.

Parinti, profesorul copilului vostru nu poate inlocui rolul vostru in educatia copiilor

Multi parinti au ajuns sa creada in mod incorect ca profesorii ii pot invata in scoala pe copiii lor toate lectiile de viata de care au nevoie. Ca parinti, noi suntem cei responsabili sa intiparim in copiii nostri comportamente bune si pline de respect, nu scolile.

De asemenea, multi parinti spun: “O sa las acest aspect pe mana profesorului copilului meu.” Ei bine, gandeste-te la cifre. Profesorii copilului tau sunt cu el pentru aproximativ 7 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 30 de saptamani pe an. Nu este suficient timp sa ii invete si cum sa se comporte si sa le si predea intreg curriculum.

Jobul tau ca parinte este sa oferi un exemplu si sa-ti inveti copiii lectiile importante ale vietii. Profesorii copilului tau iti pot suplimenta lectiile, insa pe ale tale le vor imita asa ca ofera-i ceva bun pe care sa-l imite.

Sursa: www.huffingtonpost.ca

Autor: Blair Kind

Puteti citi articolul integral pe → achemistinlangley.wordpress.com

Foto homepage: Pixabay

Garbo

Ultima actualizare: 1 August 2016 @ 04:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo