Sfinții Împărați Constantin și Elena - istorie, semnificații și tradiții străvechi

Pe 21 mai, calendarul creștin ortodox consemnează o sărbătoare deosebit de importantă, ziua Sfinților Constantin și Elena, mamă și fiu, cunoscuți ca având o contribuție majoră în răspândirea și propagarea creștinismului.

Cine au fost însă Sfinții Constantin și Elena, cei "întocmai cu apostolii"?

Constantin cel Mare sau Constantin I, pe numele sau complet Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, a trăit între anii 274-337 D.H. S-a născut la Naissus, în provincia romană Moesia Superior, părinții săi fiind generalul Constantius Chlorus (cel care va deveni împăratul Constantius I) și Elena. Constantin I a condus Imperiul Roman între anii 306-337, aflându-se singur la cârma Imperiului începând cu 324, odată cu înfrângerea lui Maxențiu (312) și mai târziu a lui Liciniu.

O legendă ne spune că în ziua de dinaintea luptei cu Maxențiu, lui Constantin i s-a arătat pe cer o cruce strălucitoare, pe care era scris “In hoc signum vinces (prin acest semn vei învinge). Totodată, în timpul nopții, în vis i-a apărut însuși Iisus Hristos cu semnul crucii în mâinile sale, spunându-i ca semnul sfânt să se afle de acum încolo pe stindardele armatei sale. Crucea a avut rol protector, iar Constantin a urmat calea semnelor sfinte arătate în vis, având sorți de izbândă în bătălie.  

Foto: By German Vizulis /Shutterstock

Constantin cel Mare a jucat un rol important în sprijinirea și legalizarea Bisericii creștine, considerat de biserică la fel de important ca cel al apostolilor, căci reformele sale au permis avântul și înflorirea creștinismului. Datorită Edictului de la Milano, semnat în 313 de Constantin I și Licinius, a fost promovată toleranța religioasă, a fost permis creștinismul ca religie în Imperiu, iar persecuțiile împotriva creștinilor au încetat. De asemenea, Constantin a pus bazele în 330 unei noi capitale a Imperiului, ce îi purta numele – Constantinopol (Istanbulul de astăzi).

Constantin este cunoscut și ca fiind cel care a convocat Primul conciliu de la Niceea din anul 325, unde s-au discutat intepretarile lui Arius din Alexandria și s-au stabilit bazele dogmatice și canonice ale religiei creștine, întocmindu-se primele articole din Crez. În timpul său, duminica a fost stabilită ca zi săptămânală de odihnă și sărbătoare în Imperiu.

Sfânta Elena, pe numele sau Flavia Iulia Helena, a fost mama împăratului Constantin cel Mare, având la rândul sau un rol important în istorie și în istoria creștinismului. S-a născut în anul 248 (și a trăit până în anul 329) în orașul Drepanum sau Helenopolis, în partea de nord-vest a Asiei Mici. Având o mare credință în Hristos și bunătate, se crede că ea a fost cea care, în timpul unui pelerinaj în Palestina și provinciile răsăritene pe care l-a întreprins în ultimii săi ani de viață, a descoperit Adevărată Cruce pe care a fost răstignit Iisus.

În timpul petrecut în Ierusalim, împărăteasa Elena poruncește să fie ridicate mai multe biserici, cea de la mormântul lui Iisus, una în Betleem și una pe muntele Măslinilor. Tot ei i se datorează și aflarea rămășițelor celor 3 magi. Se spune că a fost întotdeauna de partea creștinilor persecutați, ajutându-i și susținându-i.  Constantin era foarte atașat de mama sa căreia i-a acordat titlul de “nobilissima femina” (doamna cea mai nobilă), ulterior de Augusta, cea mai mare distincție acordată unei femei până atunci. Se spune că multe dintre deciziile lui Constantin legate de creștinism au fost influențate de mama sa.

Conform tradiției, Elena împreună cu episcopul Macarie din Ierusalim au început săpăturile pentru căutarea crucei sfintei într-un templu dedicat zeiței Venus, pe care împăratul Adrian îl construise la mormântul lui Iisus Hristos. Legenda spune că au fost găsite trei cruci, dar cei doi și-au dat seama de puterea celei adevărate în momentul în care au atins trupului unui mort cu ea, acesta înviind pe oloc.

Semnificația numelor Constantin si Elena

Numele de Constantin provine din grecescul “Konstantinos” (varianta în latină “Constantinus”), ambele derivând din cuvântul de origine latină “constans”, adică “stabil”, “statornic”. De-a lungul istoriei, numele a fost purtat de mai multe personalități printre care împărați români / bizantini și regi (Constantin al II-lea, Constantin al III-lea, Constantin al IX-lea Monomahul, Constantin Mavrocordat, Constantin I al Greciei etc), papa Constantin, Constantin Brâncoveanu (domnul Țării Românești între anii 1688-1714) sau Constantin Brâncuși.

Pe de altă parte, numele Elena are o etimologie greacă și provine din grecescul (Ἑλένη = Helene), inseamnând “cea strălucită, cea luminoasă, cea ca soarele”. La rândul său, Helene, spun specialiștii, poate proveni din grecesul Helios, Helios în mitologia greacă reprezentând o zeitate solară, un tânăr frumos și puternic, ce parcurgea zi de zi bolta cerului în carul său tras de patru cai și a cărui sosire era anunțată de frumoasa Aurora. Elena este un nume deosebit, foarte întâlnit de-a lungul istoriei și răspândit și astăzi.

Citește despre tradițiile de Sfinții Constantin și Elena pe pagina următoare >>> 

Garbo

Ultima actualizare: 18 Mai 2020 @ 07:05

• 
• 

Mai multe despre Garbo