28 Mai 2021 publicat în Cultura 10 share-uri

IN ACEST ARTICOL:

Cărţile din categoria „historical romance”, care, în esenţă, conturează o poveste de dragoste pasională pe fundalul unor epoci de mult apuse, mai cu seamă cel al Angliei pre-victoriene, se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare printre cititoarele din România şi din întreaga lume.

Ecranizarea cărţilor Juliei Quinn din seria „Bridgerton” a avut, la rândul său, o contribuţie importantă. Desigur, ca în cele mai multe cazuri, un val de popularitate nu vine niciodată fără controverse. Sunt destul de mulţi cei care numesc aceste cărţi „literatură de proastă calitate”, considerând că lecturarea lor este o formă de escapism. În acelaşi timp, mulţi bărbaţi se plâng că cititul unor astfel de cărţi le creează femeilor aşteptări nerealiste de la partenerii din viaţa lor, care nu pot concura cu personaje fictive ce debordează de masculinitate, dar şi de şarm. Pe un forum internaţional online, o agoră a zilelor noastre, bărbaţii pun întrebări de genul: „Ar trebui un bărbat să se îngrijoreze atunci când soţia lui începe să citească romane de dragoste” sau „Romanele de dragoste îţi distrug căsnicia?”.

În mod evident, există o fascinație în a fi transportate într-o altă eră şi a ne pierde în poveşti de dragoste despre care ştim încă de la început că vor avea un final fericit. Mai mult decât scenele de dragoste incandescente şi peripeţiile prin care trec eroii, ceea ce încântă cele mai multe cititoare este proiectarea într-o lume diferită, din care nu lipsesc inconvenientele care transcend erele – o mamă exigentă, un tată cu probleme financiare, alesul inimii care cochetează cu o alta – dar în care există şi o anumită galanterie desuetă, ce provoacă o tandră nostalgie. Replicile isteţe, situaţiile nostime, ţinutele diafane, valsul la lumina lumânărilor ajută, mai ales când din peisaj lipsesc aspecte legate de dificultăţile majore ale celor din clasele neprivilegiate, lipsa unor drepturi fundamentale ale femeilor, cum ar fi cel la proprietate, sau drama domniţelor rebele lăsate la marginea societăţii, deşi unele astfel de cărţi atacă, tangenţial, şi aceste teme.

Aşadar, în acest context aproape idilic, putem să extragem şi aspecte pozitive cu privire la cine suntem şi la feminitatea pe care fiecare dintre noi o exprimă? Cu siguranţă da şi iată câteva exemple!

Ţinuta este importantă

Indiferent că vorbim despre cărţi considerate clasice, cum este Mandrie si prejudecata, de Jane Austen, sau de apariţii mai noi, cum ar fi „Un sărut de neuitat”, de Medeiros Teresa, vei observa că eroinele acordă o mare importanţă ţinutelor pe care le poartă, dar şi posturii. Ele ştiu că ţinuta este simbolul statului lor şi o formă de comunicare şi de exprimare a feminităţii. Poate ţi se pare superficial, dar din secolul 18 şi până acum, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Ţinuta pe care o porţi este cartea ta de vizită, uneori poţi comunica intenţii şi decizii prin intermediul ei şi mai ales acum, la fel ca şi atunci, o să fii judecată în funcţie de ea, oricât de nedrept ar părea. Chiar dacă nu-ţi mai cere nimeni să porţi corset sau să te acoperi din cap până în picioare, semnificaţia ţinutei în societate şi în interacţiuni este aceeaşi.

Bunele maniere sunt mereu la modă

Atenţia acordată bunelor maniere şi exprimării în toate cărţile „historical romance” este unul dintre motivele recurente în astfel de naraţiuni. Desigur, în societatea de astăzi, nimeni nu mai pune accent pe etichetă, deşi politeţea şi bunele maniere vor rămâne întotdeauna printre atributele cele mai apreciate ale unei lady. Şi dacă te îndoiai cumva, poţi fi o lady şi dacă îţi lipseşte sânge albastru, dar nu şi dacă îţi lipsesc bunele maniere. Din fericire, orice femeie vrea să îşi perfecţioneze purtarea are acum la dispoziţie numeroase materiale didactice online şi nu numai.

Stoicismul şi rezilienţa

Dacă ar fi să dăm o definiţie scurtă stoicismului, aceasta ar fi atitudinea de acceptare graţioasă şi senină a lucrurilor pe care nu le poţi schimba. Multe dintre eroinele lui Jane Austen sau ale Juliei Quinn, de exemplu, se confruntă cu situaţii dificile şi aleg de multe ori acceptarea demnă, dar nu lipsită de speranţă. O astfel de atitudine, foarte feminină în esenţă, poate fi cultivată de fiecare dintre noi în acele momente în care destinul pare să ne fie potrivnic.

Stăpânirea de sine

Stăpânirea emoţiilor este o altă calitate feminină apreciată în romanele „historical romance”. Şi nu, nu este vorba despre oprimare, ci despre capacitatea de a-ţi controla reacţiile. Există o diferenţă între a avea o reacţie şi a da un răspuns, iar eroinele din cărţile despre care discutăm par să o cunoască, pentru că se abţin de la replici răutăcioase, aşteptând oportunitatea de a da un răspuns pe măsura unor adevărate lady. În contextul în care în prezent trăim preponderent printre reacţii, stăpânirea de sine este o altă calitate pe care o putem învăţa de la eroinele noastre preferate.

Fie că eşti o fană a acestui gen literar, fie că ai citit doar una sau câteva cărţi în acest stil, cu siguranţă există numeroase calităţi ale femeilor pe care aceste romane le portretizează pe care le poţi aprecia şi cultiva în tine însăţi!

Sursă foto: Fotografie creată de Andrea Piacquadio, de la Pexels


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri