Trenul vieții

Suntem cu toții pasageri în același tren al vieții. Ne naștem pe rând, urcăm în tren pe rând, coboram din tren pe rând, fără să știm niciodată când va opri trenul în stația finală. Efectuăm călătorii mai lungi sau mai scurte, mai frumoase sau mai anevoioase, cu bucurie sau cu durere, într-un tren care ne ducem în diverse locuri minunate și ne face să interacționăm cu diverși oameni pe drumul nostru.

Dar fiecare călătorie pe care o efectuăm și fiecare om pe care îl întâlnim pe drumul vieții noastre ne ajută să învățăm, să acumulăm lecții de viață și de iubire, și să creăm amintiri și amprente în inima celor care mai rămân în tren atunci când noi deja am coborât. Citiți o poezie care ne aduce aminte de lucrurile cu adevărat importante în viață, de faptul că viața este o călătorie, cu bune și cu rele, dar o călătorie minunat de frumoasă și care merită experimentată căci acesta este, probabil, sensul vieții noastre pe Pământ.

Nu se cunoaște cu exactitate cine este autorul versurilor, însă nu puțini sunt cei care susțin că este Jean d’Ormesson, un scriitor, filozof și eseist francez.

Trenul vieții

“La naștere, ne urcăm în trenul vieții și ne întâlnim părinții

Și credem că ei vor călători mereu alături de noi

Și totuși, într-o anumită stație, părinții noștri vor coborî din tren,

Lăsându-ne singuri ca să mergem în continuare pe drumul vieții.

Pe măsură ce timpul trece, alți oameni importanți se vor urca în tren:

Rude, copiii unor altor părinți, prieteni și chiar dragostea vieții tale.

Mulți își vor da demisia și vor lăsa un gol permanent.

Alții vor pleca ca și cum nu au fost niciodată

astfel încât nici nu vom realiza că și-au eliberat locurile!

Această călătorie cu trenul va fi un amestec de bucurie, durere, fantezie,

Așteptări, mulți de “bună”, mulți de “la revedere” și “rămas bun”.

O călătorie reușită înseamnă să ai o relație reușită cu toți pasagerii,

și ne cere să dăm tot ce avem mai bun din noi.

Un mister care ne macină – nu vom ști la care dintre stații vom coborî și noi la un moment dat.

De aceea, să continuăm să călătorim pe traseul vieții în cel mai bun mod cu putință – iubind, iertând, dăruind, împărtășind.

Când va sosi timpul ca să coboram și noi și să ne lăsăm locul gol-

ar trebui să lăsăm în urma noastră amintiri frumoase pentru cei care continuă să călătorească în trenul vieții.

Să nu uităm să mulțumim cerului că ne-a oferit viață pentru a participa în această călătorie minunată.

Închei aceste rânduri mulțumindu-ți că ești unul dintre pasagerii din trenul meu!”

~ Jean din Ormesson

Nu știm când vor coborî din trenul vieții, dar datoria noastră este să călătorim frumos.

Tu știi care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață, cele care contează pentru sufletul tău?

Simți că te afli în trenul potrivit, pe traseul pe care erai menit să călătorești sau ai alege un alt drum?

Ai evoluat de-a lungul călătoriei tale cu acest tren? Te simți un om mai bun, mai înțelept, chiar dacă poate deseori mai plin de dureri și cicatrici?

Alături de tine, în trenul vieții tale, în vagonul în care călătorești ai parte de compania potrivită? Călătorești alături de oameni care îți fac trecerea prin viață mai plăcută și mai ușoară, timpul petrecut cu sens și cu folos?

Le oferi din timpul tău celor pe care îi apreciezi? Le-ai mulțumit și le-ai spus că ești recunoscător?

Cât de mult timp petreci cu cei pe care îi iubești? I-ai sunat azi, le-ai mulțumit că există și că vă aflați în același vagon de tren? Le-ai spus că îi iubești?

Ai iubit? Ai iertat? Ai visat? Ai îmbrățișat? Ai oferit tot ce ai avut tu mai bun de dat? Ce ți se pare că ai învățat din toată această călatorie?

Călătorie frumoasă să aveți!

Foto fr si main: ohenze /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 22 Iulie 2022 @ 11:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo