13 Iulie 2012 publicat în Familie 49 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Trebuie sa te cunosti foarte bine si sa fii suficient de sincer cu tine pentru a te accepta asa cum esti cu bune si rele si iti trebuie curaj pentru a-ti impartasi experientele traite.

Buna draga mea,

Ma numesc Theona Balan, pasionata de tot ce inseamna dezvoltare personala si descoperirea ingredientelor unei vieti de succes. Imi pare bine sa fiu aici cu tine si imi propun ca prin articolele mele sa crestem impreuna, sa evoluam sa iti impartasesc din experienta mea. Ma poti citi si pe femeiadesucces.ro.

Cine sunt eu?

O intrebare deloc simpla la care a trebuit sa meditez indelung.

Trebuie sa te cunosti foarte bine si sa fii suficient de sincer cu tine pentru a te accepta asa cum esti cu bune si rele si iti trebuie curaj pentru a-ti impartasi experientele traite si lectile de viata invatate din reusite si greseli. Dar este un exercitiu excelent.

Ei bine…sa incepem…

Am trait in cativa ani cati altii in 20 si am avut multe suisuri si coborasuri.

Am crezut ca le stiu pe toate, m-am grabit sa experimentez cat mai multe.

Am iubit, am trait intens, m-am lasat dusa de val si m-am indragostit, m-am grabit catre altar crezand ca el este cel cu care vreau sa imi petrec tot restul vietii, am devenit mama unui baietel care este comoara mea cea mai de pret, apoi am trait multe dezamagiri intr-un timp foarte de scurt, dezamagiri care s-au impletit cu toate nelinistile si fricile maternitatii. Totul a fost accentuat de nastere, despresia postnatala si toate schimbarile ce au venit o data cu noul rol de mama.

Am trecut prin toate acestea fara sa am alaturi dragostea, suportul sau macar prezenta celui caruia ii daruisem doua daruri nepretuite: inima mea si un ingeras de baietel. Am plans, m-am framantat, m-am invinovatit, am regretat, am trait o adevarata drama insa in cele din urma mi-am luat inima in dinti si am acceptat situatia. Un pas foarte important, care m-a ajutat sa trec la urmatorul: decizia de a merge mai departe si de a-mi dori mai mult pentru mine si pentru copilul meu.

Au fost si momente in care strigam dupa ajutor: “Vai, Doamne, ce-o sa ma fac?” Dupa ce copilul adormea, imi ramanea ceva timp pentru mine. Nu ma puteam gandi decat la ziua de maine, iar in acest moment al vietii mele priveam in viitor, cautand raspunsuri. Ma voi descurca financiar? Ma va uri el pentru ca am plecat? Cum voi putea in acelasi timp sa am grija de el si sa reusesc in cariera? Apoi, am inteles ca trebuie sa-mi revin dupa despartire si sa merg mai departe.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri