Alain De Botton: Zilele noastre sunt numărate pe Pământ. De ce nu alegem o viață simplă?

O viață liniștită pare o opțiune pe care doar învinșii ar fi înclinați să o prețuiască. Timpurile noastre sunt destinate în mod copleșitor beneficiilor unor vieți dinamice, active, gălăgioase, spune cunoscutul filosof al momentului, Alain De Botton. Cu toate acestea, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă.

Alain de Botton și Curentul Minimalist: Laudă unei vieți fără griji

Viața minimalistă - un curent care a cucerit tot mai mulți oameni

Sub presiunea consumului și a modului cum am fost învățați să credem că trebuie să arate viața ideală, părem prinși într-o capcană fără de ieșire în care trebuie să demonstrăm că suntem cei mai buni, că suntem atât de inteligenți încât putem obține tot ceea ce ne dorim, că avem destul capital și status pentru a trăi cele mai îndestulătoare vieți. Iar atunci când nu reușim, ne simțim în fața unui eșec imens.

Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia. - Alain De Botton

Această viziune părea să fie norma, până când doar în urmă cu câțiva ani, oamenii au început să își facă curățenie mai întâi în suflete și apoi în case, biblioteci și șifoniere.

Așa a apărut curentul vieții minimaliste - adică a trăi din plin, cu cât mai puțin.

Tocmai această idee o dezbate Alain de Botton în meditația sa despre viața liniștită.

"Dacă cineva ne-ar oferi un salariu mai mare pentru un job oriunde, ne-am muta. Dacă cineva ne-ar arăta drumul către faimă, noi suntem dispuși să îl parcurgem. Dacă cineva ne-ar invita la o petrecere, ne-am duce. Acestea par ca și câștiguri pure, neambigue. Să lauzi o viață liniștită are ceva din excentricitatea faptului de a prețui ploaia."

De Botton ne arată unde sunt limitele noastre în a înțelege o viață liniștită:

"Este foarte dificil pentru majoritatea dintre noi să contemplăm orice potențialitate a acestei idei fiindcă apărătorii săi tind să provină din cele mai implauzibile părți ale societății: pierde-vară, hipioți, leneși, concediați...; oameni care par să nu fi avut de ales în privința modului cum își aranjează afacerile. O viață liniștită pare ceva ce le-a fost impus de forța propriei inepții. Este un premiu de consolare de toată mila."

Foto int.art si main: pixelrain/ Shutterstock

Odată cu privilegiile noastre, ne sărăcim în altfel de moduri. - Alain de Botton

Apoi, ne invită să examinăm problema mai atent:

"Și cu toate acestea, dacă examinăm problema mai atent, viețile ocupate par să aibă niște costuri adiacente uluitoare pe care în mod colectiv ne-am asumat să nu le luăm în seamă. Amenințarea scandalului din răzbunare ne urmărește. Avem un control foarte limitat asupra timpului.

Succesul vizibil ne pune în fața invidiei și competitivității străinilor. Devenim ținte posibile pentru dezamăgiri și atacuri; poate părea vina noastră că alții nu au reușit. Cu cât câștigăm un statut mai înalt, cu atât devenim mai vulnerabili în fața pierderii; începem să remarcăm fiecare lipsă de atenție. O ușoară scădere a vânzărilor, atenției sau adulației poate să se simtă precum o catastrofă. Sănătatea noastră are de suferit. Cădem pradă gândurilor înfricoșătoare, paranoice; vedem scenarii peste tot și e posibil să nu ne înșelăm. Odată cu privilegiile noastre, ne sărăcim în altfel de moduri."

Viața simplă: Iisus ne-a învățat diferența dintre sărăcie și modestie

<

Creștinismul deschide un spațiu vital în imaginația noastră făcând o distincție între două tipuri de sărăcie: sărăcia voluntară și cea involuntară, pe de cealaltă parte.>>, explică filosoful.

"Ne aflăm în acest punct al istoriei atât de fixați pe ideea că sărăcia trebuie întotdeauna să fie involuntară și ca un rezultat al lipsei de talent și mizeriei, așa încât nici nu ne putem imagina că poate să fie alegerea liberă a unei persoane inteligente și capabile, bazată pe evaluarea rațională a costurilor și beneficiilor. Este posibil în mod foarte autentic ca aceasta să fie decizia unei persoane de a nu alege jobul mai bine plătit, de a nu publica următoarea carte, de a nu căuta să devină șef - și să facă acest lucru nu pentru că nu au avut de ales, ci pentru că, analizând implicațiile, a ales să nu mai lupte pentru ele."

Deodată, ne schimbăm perspectiva! E posibil să nu fii o loază dacă pur și simplu refuzi stresul și implicațiile unei vieții mereu pe fugă, mereu sub presiunea atingerii vreunui scop.

De exemplu, acești tineri care au aderat la curentul vieții minimaliste - Dan Harris și Ryan Nicodemus, care au apărut într-un documentar acum celebru: Minimalism: A Documentary About the Important Things, povestesc cum au ajuns să renunțe treptat la iluzia că pot fi fericiți acumulând . Au renunțat la joburi și cariere de succes pentru a-și găsi fericirea în viața simplă. Așa și-au ușurat cu adevărat inimile, povestesc ei. Documentarul e disponibil pe Netflix, dacă vreți să îl vedeți.

Minimalismul înseamnă să trăiești cu mai puțin. Aceasta include și mi puține presiuni financiare și datorii, cât și cheltuieli nenecesare. Pentru mulți minimaliști, filosofia este de a scăpa de cât mai mult exces din viața lor. Ei elimină practic tot ceea ce nu le aduce fericire și ușurătate cu adevărat.

Când ajungem să aflăm adevăratul preț pe care îl au unele cariere, poate că realizăm încet-încet că nu suntem dispuși să plătim pentru invidia, frica, minciuna și anxietatea care îi urmează, după cum explică Filosoful.

Alain de Botton continuă:

"Există pentru mulți dintre noi nenumărate posibilități de a urma anumite drumuri în carieră care poartă cu sine prestigiul. Poate avem de răspuns în moduri impresionante celor care ne întreabă cu ce ne ocupăm. Dar asta nu înseamnă în mod necesar că trebuie neapărat să urmăm aceste posibilități.

Zilele noastre sunt limitate pe Pământ. Am putea - de dragul adevăratei bogății - în mod voluntar și fără a ne pierde demnitatea, opta să devenim un pic mai săraci și mai obscuri."

Garbo

Ultima actualizare: 1 Octombrie 2019 @ 01:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo