25 Ianuarie 2024 publicat în Cultura 147 share-uri

IN ACEST ARTICOL:

"În lumea numelor străine,/ Mă simt, şi eu, un străinez,/ Iau telefonul lângă mine/ Şi n-am ce număr să formez. Trăiesc, fără speranţă, drama/ Că neamul meu, acum, e frânt,/ Mi-e dor de tata şi de mama,/ Dar nu au număr, la mormânt." Adrian Păunescu, poet și organizatorul Cenaclului Flacăra

Citiți câteva versuri minunate, tulburătoare, care îi aparțin poetului Adrian Păunescu (1943- 2010), iar mai jos vă invităm să le ascultați și în interpretarea muzicală inconfundabilă a lui Walter Ghicolescu.

Telefon peste moarte

"În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior."

Autor: Adrian Păunescu

Foto fr si main: Kirill Smirnov /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri